Bruma game

Ninge! Fulgi greoi cad din cerul innorat si se astern pe pamantul inghetat. Flori de gheata infrumuseteaza geamul, iar cana cu ciocolata calda imi incalzeste mainile.
Seara se asterne peste orasul incarcat de zapada, iar gandurile mi se pierd in intuneric.
Sunt ostenita si gandul " De ce, eu, mereu?" imi inunda mintea ancorata de o ultima speranta...
Mereu sunt invinovatita de lucruri care sunt minuscule, aproape invizibile, fata de lucrurile pe care le fac altii!
I was guilty, now i'm not.
Jocul fulgilor ma fascineaza, iar ratiunea si notiunea timpului se pierd in dansul lor impletit cu rotiri si intoarceri, ca un dans al unor balerine de gheata ce se vor topi in vreo trei sau patru luni.
Lumina galbuie a lunii pune in evidenta fiecare fulg de nea, care coboara din propriul sau nor alb conturat de vifor.
Simt cum frigul pune stapanire pe corpul meu, cum sangele imi ingheata si simt pentru un moment cum celulele se zbat, cum creierul intra in ceata, iar inima cum pompeaza disperata sangele neoxigenat.
Insa e iarna, mirosul de cozonac imi gadila simturile, zapada alba imi limpezeste ochii, oamenii de zapada imi zambesc vioi, fulgii imi racesc mainile rosii si inghetate, iar bradul impodobit lumineaza fiecare casa...