Dark

Este intuneric. ‘Oamenii din umbra lui Boc’ mi-au lasat casa in bezna [a cazut curentul]… Magnific!

Iar eu, care ma sperii de intuneric, stau pe canapea in pozitie de yoga, cu laptopul pe picioare si lanterna langa mine.

Oare lanterna m-au putea ajuta, daca ar veni vreo ‘vietate’ a intunericului sa-mi faca rau?

Nu cred…

Sunt constienta ca langa mine, in acest moment, se afla niste bieti oameni care au trecut in lumea de dincolo…

Sau cel putin asa cred, adica intotdeauna am crezut ca spiritele oamenilor sunt langa noi.

Aprind lanterna, din nou. Nu ma ajuta sa vad fiecare obiect din camera ca si cum ar fi zi, dar macar pot vedea tastele de la laptop.

Si [param-pam-pam] imi aduc aminte de ceva: ‘ Nu trebuie sa iti fie frica de intuneric, gandeste-te ca e lumina, ca il ‘iubesti’ si pe el ca o lumina’.

Asta mi-a spus o persoana draga acum cateva zile.

Parca ma mai intareste lucrul acesta.

Nu total, dar acolo cateva procente…

De cand sunt mica mi-a fost frica de intuneric, nu stiu de ce?!

Adica, stiu doar ca beciul, care noaptea se vede ca o gaura neagra, m-a speriat mereu si ca de fiecare data cand ma aflu singura pe hol am tendinta de a fugi.

It’s weird!

Ma rog, lumea e ciudata, dar trebuie s-o traim asa cum e. Deci, curentu’ vine si iar cade, ca si cum s-ar juca un copil mic la intrerupator.

Ora 19:38. Camera mea este cufundata intr-un intuneric patrunzator, care parca imi ameteste ochii ce incearca obositi sa intrezareasca o luminita la bucatarie unde sunt ai mei parinti.

Dar nimic. Lucrul asta, intuneric-lumina chiar ma enerveaza.

Ori e lumina, ori e intuneric?

Am impresia ca asta seara, ma voi culca mai devreme decat in orice alta zi.

Dar sper ca pana la 20:00-21:00 voi avea lumina, ceea ce inseamna ca voi avea net.

Si, baby, ghici ce?

A venit din nou curentul !!!