Good morning, Sunshine !

O nouă dimineaţă îmi luminează camera întunecată. Razele care intră printre jaluzele îmi gădilă pielea, iar un ţânţar nu îmi dă pace de ceva timp. A fost o noapte plină de insomnii, nu m-am putut odihni deloc. M-am gândit la ce s-a întâmplat ieri, la el, la mine, la noi doi, la destin, dragoste, dezamăgiri, vise, iluzii... Mă simt altfel, mi-a dat încă un impuls, l-am simţit implicat cu toata fiinţa în acel sărut, dar după parcă totul s-a întunecat. (Oare ce-i in sufletul lui?* intrebare fără răspuns deocamdată). Deci să revenim la noaptea asta agitată, cu insomnii şi gânduri care te duc spre un infinit atât de ‚‚muşcabil’’, emoţionant şi excitant. Ţânţarul acela încăpăţânat m-a forţat să mă trezesc la 6:26; o oră destul de normală pentru ritmul alert al mecanismului de funcţiune al corpului meu care se trezeşte de câteva săptămâni la nişte ore atât de matinale, încât m-am obişnuit...păcat că prietenii mei nu sunt obişnuiţi cu asta, dar nu-i problemă că le dau eu trezirea !!! Mirosul de lăpic cald îmi gâdilă simţurile, pielea mi se zbârleşte, mă bag sub plăpumioara pe care o am de când eram un bebe mic şi îmi sorb încet lăpticul din paharul uşor arzinte. În casă e linişte, deschid televizorul, teleshopping, teleshopping şi iar teleshopping...Altceva nu mai e la televizor, mă rog, găsesc un canal cu muzică şi încep să ‚‚ delirez’’ aşa cum zic prietenii lui, dar nu delirez deloc, e pur şi simplu o stare de emoţie totală, când mii de amintiri recente, sentimente şi visuri năvălesc peste mine. Azi e o zi, oarecum mare... nu ştiu exact cât de mare, dar ştiu că se pot schimba sentimente, reacţii ale prietenilor, pe care el le ascultă fără să-i pese de ce simte. E o situaţie complicată, ar trebui să ‚‚trag un smile’’, dar mi-e cam teamă de ce s-ar putea întâmpla azi. Eu v-am pupăcit, kids. Am plecat la ştrand! ;x