Limbajul amar al trupului.

O nouă noapte trece în trecut. Se trezeşte alături de el, într-un pat imens acoperit cu cearceafuri albe şi petale roşii de trandafiri împrăştiate peste tot. Ea goală toată, din cap până în picioare ia cearceaful alb de deasupra, se acoperă cu el, se ridică şi se îndreaptă somnoroasă spre geamul aburit. Căldura înăbuşitoare din cameră, o provoacă să rămână din nou goală. Rămâne uitată la geam, dar după 2-3 minute de nostalgie se întoarce, din nou, în patul moale.

Vede lângă ea un bărbat brunet, cu gene lungi şi negre, un tatuaj ciudat şi greu de descifrat pe gât, cu buze subţiri. Era un bărbat bine făcut, al dracului de frumos, dar ce căuta ea cu el?

Neliniştită se duce la baie, îşi udă faţa cu multă apă rece sloi, apoi se uită în oglindă şi încearcă din răsputeri să-şi amintească ce a făcut noaptea trecută. Dintr-o dată ameţeşte, cade inconştientă pe gresia rece din baie. Se trezeşte două ore mai târziu ametiţă, aiurită şi cu o durere îngrozitoare de cap. Îşi aduce aminte din ce în ce mai mult ce a făcut noaptea trecută. A fost într-un bar cu bărbatul anonim cu care s-a trezit în pat, a băut un cocktail, apoi a plecat cu el spre un hotel. Era un fel de noaptea cea mare pentru trupul ei firav, era nerăbdătoare, dar în acelaşi timp înfricoşată până în adâncul inimii de ce avea să se întâmple. Şi-a adus aminte de tot, dar stai mai e ceva?! Cine este el? Brunetul acela muşcabil cu care s-a trezit în pat? Aaaa...gata, şi-a adus aminte râzând, este al ei ‚‚EL’’. Se îmbracă în grabă cu nişte blugi vechi şi scurţi, cu cămaşa lui şifonată, care era aruncată pe jos şi-a pus şlapii în picioare şi a scris repede un bileţel, pe care l-a lăsat lângă el pe pat alături de o petală uşor uscată de trandafir:

‚‚Te aştept pe plajă. Soarele arzător îmi încălzeşte pielea, nisipul o usucă, apa o răceşte, sarea din mare o aromează, iar o scoică sidefie o tatuează... ’’