Sinto falta do seu beijo

Cineva mi-a zis acum câteva secunde `o gura deschisă şi o limbă băgată`.

Hmm.. nu-i aşa. Sărutul lui era cu totul altfel, era pur şi simplu EL. Se dăruia întru totul, punea pasiune, ardoare, iubire, delir, salivă: un sărut care mă făcea să-l vreau numai pentru mine, să mă sărute în continuu. Buzele erau moi, umflate, cea de sus era puternic conturată...Când mă săruta simţeam că leşin, mă ruşinam şi îl lăsam pe el să mă conducă spre mrejele sărutului său. Mă cuprindea cu braţele lui puternice şi mă ţinea de şolduri. Îl priveam în ochi sfioasă, simţeam cum mă trage spre el şi îşi lipeşte buzele de gura mea. Închideam ochii şi ne sărutam cu pasiune. Uneori fără să ştie el, deschideam ochii...îl vedeam cu ochii închişi, părea un copil mic şi inocent, iar apoi îi închideam la loc...ne continuam sărutul, pe care, oarecum mi-l fura. Eram o ticăloasă mică -> mă împotriveam la început, însă fără să mă asculte mă săruta, iar eu `îl urmam` încrezătoare. Mă săruta de fiecare dată când ne întâlneam. Era un hoţ pentru că se supăra dacă nu-l pupam. Era un scump. Făcea o faţă de pui de bulldog; n-aveai cum să-l refuzi. Se prostea şi prefăcea că se supăra până obţinea ce voia. Cu fiecare sărut în plus, simţeam pentru el ceva din ce în ce mai puternic. Era un fel de scânteie aprinsă şi care trebuia întreţinută...însă el nu a avut destul `petrol` pentru mine, iar flacăra din mine s-a stins atât de repede cum s-a şi aprins...

.sentimente pure.adevarate.dorinte deşarte.